Partenerii portalului nostru sunt specializati in:Terapiile alternative, Terapiile naturiste, Terapiile prin atingere, Terapiile prin mișcare, Acupunctură, Aromoterapie, Astrologie medicală, Chi Kung (Qi Gong), Cristaloterapie, Cromoterapie, Falun Gong, Fitoterapie, Masaj Tuina, Meloterapie, Presopunctură, Radiestezie (Inforenergetică), Reflexoterapie, Reiki, Rețea Hartmann, Taijiquan, Tehnică radiantă, Balneofizioterapie, Dietoterapie, Homeopatie, Psihoterapie, Sahaja Yoga, Terapia Bowen, Masaj Facial, Masaj de relaxare, Masajul cu miere, Reflexoterapie, Masajul pe scaun, Masaj terapeutic, Masaj anticelulitic, Masaj sportiv, Drenaj limfatic, Masaj cu bete de bambus, Masaj cu pietre fierbinti, Terapie craniosacrala
Terapia cu oxigen hiperbaric sau oxigenoterapia hiperbara consta in inhalarea oxigenului pur sau a aerului imbogatit cu oxigen la o presiune mai mare decat cea atmosferica.
Acest tip de tratament a fost initiat inca din anii 1600. Primele date releva existenta unei camere de acest tip construita de catre un cleric britanic, Henshaw. Incaparea a fost denumita "domicilium" si a fost utilizata pentru tratarea mai multor afectiuni.
Camera era presurizata cu aer comprimat sau depresurizata cu aer care provenea de la suflante. Ideea de a trata pacientii cu aer la presiune ridicata a fost continuata de chirurgul francez Fontaine, care a construit in 1879 prima camera hiperbara mobila.
Dr. Orville Chunningam, profesor anestezist, a initiat Steel Ball Hospital - cea mai mare constructie hiperbara. Structura ridicata in 1928 era compusa din 6 etaje si avea 19,5 metri in diametru. Spitalul a fost inchis in 1930 din cauza lipsei de dovezi stiintifice care sa confirme eficienta acestei terapii.
Cercetarile privind oxigenul hiperbaric au fost aplicate in activitatea militara. Descoperirile lui Paul Bert care au demonstrat ca oxigenul poate declansa convulsii, si lucrarile lui J. Lorrain-Smith care au dovedit toxicitatea pulmonara a oxigenului, au fost utilizate de catre cercetatorii din Marina.
Timpul de expunere la oxigen la adancime diferita a apei (si prin urmare, diferite nivele de presiune) a fost cuantificat si testat raportandu-se la timpul cand se declanseaza convulsiile.
Terapia cu oxigen hiperbaric creste nivelul de hemoglobina din sange. Totodata, sangele este supraoxigenat, motiv pentru care dizolva oxigenul in plasma.
Aplicarea acestei terapii se face in 2 camere.
- tip A - multiloc;
- tip B - monoloc.
Ambele camere sunt folosite pentru tratarea diferitelor afectiuni, de la simple leziuni la boli grave.
Camera multiloc
Acest tip de camera (cheson) poate trata mai multi pacienti in acelasi timp. De regula, pacientii sunt insotiti de catre un cadru medical sau sunt monitorizati de un specialist. Terapia consta in inspirarea oxigenului pur prin intermediul unei masti de plastic. Presiunea din aceasta camera este de 6 atmosfere.
Daca se doreste folosirea unui amestec diferit de gaz (azot cu heliu, de exemplu), acesta poate fi administrat doar pacientului care are nevoie de aceasta combinatie. Echipamentele puse la dispozitia pacientilor sunt: ventilatoare, linii intravenoase etc. In timpul terapiei se monitorizeaza nivelul de azot din camera, deoarece acest gaz este factor de risc pentru multiple afectiuni respiratorii.
Camera monoloc
Acest tip de camera asigura tratarea unui singur pacient, care de obicei sta intr-o pozitie supina. Gazul utilizat pentru presurizarea camerei este oxigen pur, iar in unele camere exista si masti pentru ca pacientul sa respire aer.
Cadrele medicale vor pastra aparatele de interventie in exteriorul camerei, doar liniile intravenoase ar putea fi introduse odata cu pacientul. Recent, s-au construit si camere cu doua locuri, functionarea acestora fiind asemanatoare cu cea a camerei monoloc.